Viorica Dăncilă

Voi fi președintele unei țări europene care-și respectă cetățenii și moștenirea!

Partidul Social Democrat

despre mine de ce candidez? un altfel de președinte
viziunea mea Programul meu prezidențial Primele 100 zile la Cotroceni Pactul pentru bunăstare Un viitor pentru România Împreună. în Europa Parteneriatul pentru șanse egale România la feminin Securitate prin prosperitate
mesajul meu pentru toți românii pentru femeipentru antreprenoripentru familiipentru pensionaripentru tineripentru militaripentru medicipentru profesoripersoane vulnerabileromânii din diaspora
inima românească

De ce candidez?

Candidatura mea pentru funcția de președinte al României are în vedere așteptările și speranțele fiecărui român. Este despre bunăstare pentru toți și creștere pentru România.

Este despre a face din Administrația Prezidențială casa tuturor românilor. Este despre modul în care cred toți românii că ar trebui să fie aleșii noștri, în frunte cu președintele țării.

Este despre a fi președinte cu sufletul, cu gândul și cu fapta pentru fiecare român. Despre a nu lăsa pe nimeni în urmă la finalul fiecărei zile.


Eu cred într-o Românie care prețuiește, mai presus de orice, grija față de oameni. În care lupta de zi cu zi a fiecărei instituții este pentru a rezolva cele mai urgente probleme ale românilor și nu aceea de a ieși din blocajele impuse de politicieni.

Cred că lupta fiecărui politician de bună credință și a fiecărui funcționar al statului trebuie să fie aplicarea unei viziuni comune de dezvoltare.

Cred în România fără duble standarde față de diferite categorii sociale, în care tăierile de salarii și pensii și concedierile, ca soluție de regândire a bugetului statului, să nu mai aibă loc niciodată.

Cred în educație și servicii medicale de top, cu profesori și personal medical bine pregătit și bine plătit. Ce siguranță primesc azi medicii și profesorii de la politicieni, pe termen lung, dacă noi, PSD, le-am mărit salariile, iar partidele de dreapta anunță că le vor tăia dacă va prelua guvernarea? Eu cred într-o Românie a angajamentelor întregii clase politice pe termen lung.

Cred în ordine și siguranță pentru fiecare român și cred în România în care cinismul de a specula dramele românilor e taxat fără milă. Ce motivație pot avea oamenii legii cărora actualul președinte le blochează conducătorii sau intervine pentru a fi schimbat unul sau altul? Eu cred într-o Românie în care puterile în stat colaborează, dar nu își depăsesc atribuțiile.


Candidez pentru că am credința unei schimbări profunde care trebuie să aibă loc de la nivelul instituției șefului statului spre celelalte instituții.

Și am credința că a venit vremea ca o femeie să primească șansa să aducă echilibrul. Un echilibru între instituții, necesar bunăstării românilor. Un echilibru în care raportarea la fiecare român se face cu echidistanță, corectitudine și empatie.

Candidatura mea este în primul rând despre consens, unul care să crească România și calitatea vieții tuturor. Lupta pe care o dau acum este pentru fiecare român care vrea să trăiască în pace, care vrea un trai mai bun și care vrea stabilitate și siguranță în țara sa. Este o candidatură pentru democrație, libertate și respect. Este însă și o luptă împotriva aroganței și nedreptății. Împotriva ignoranței la locul de muncă, împotriva lipsei de respect pentru cei mai nevoiași sau mai puțin educați din lipsă de șansă.

Candidez pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați. Pentru eliminarea violenței domestice în familii. Pentru siguranța zilei de mâine a celor ce nu se pot apăra singuri.

Pentru românii care își iubesc țara și nu-și uită trecutul, nici măcar pe acela care ar merita uitat. Anii duri de austeritate marca CDR – cu oameni aruncați afară din servicii, cu haos politic - nu trebuie uitați. Tot așa cum nu putem uita anii 2010-2011, din timpul guvernării PDL. Au fost anii unei traume colective pe care românii au trăit-o cu spaima omului care se vede adâncindu-se în sărăcie cu fiecare zi ce trece. Și au dreptate să se teamă. Pentru că acum aud și văd faptele unui președinte absent și fără grijă pentru oameni, văd gesturile iresponsabile ale unor partide de dreapta arogante. Românii aud când li se spune că sunt “praf” medicilor, profesorilor, pompierilor, muncitorilor, tuturor angajaților bugetari. Ei aud când li se spune că trebuie să le fie tăiate pensiile, că nu se justifică aceste măriri. Tinerii aud și ei când li se spune că sunt o cheltuială inutilă. Aceste lucruri revoltă, dezamăgesc și sperie.

Sunt mulți oameni obișnuiți, ca și mine, care își amintesc că unii lideri, prin deciziile luate, le-au afectat viețile, destinele, că le-au fost tăiate veniturile, că și-au pierdut slujbele, că au dus-o mai rău.


Mergând prin țară în acești ultimi doi ani, am întâlnit oameni care ne mulțumeau. Erau dintre cei mulți pentru care Guvernul pe care l-am condus a luat măsuri serioase de creștere a nivelului de trai.

Am văzut mulți oameni în vârstă obișnuiți să își cheltuie pensia pe medicamente și așteptând apoi de la copii sau de la bunul Dumnezeu ajutor pentru a-și lua hrana sau pentru a-și plăti dările. Veneau și ne mulțumeau pentru că, într-un timp scurt, le-am crescut venitul, le-am eliminat impozitul pe pensiile mici, nu le-am mai cerut să plătească contribuțiile la sănătate.

O doamnă mi-a spus că în acești ani s-a putut bucura cu adevărat de vârsta sa pentru că, pensionară fiind, le-a putut cumpăra nepoților câte un cadou de sărbători.

Tuturor acestor oameni le spun că nu le-am dat acești bani de la noi, ci erau ai lor, noi doar le-am făcut dreptate. Le spun că așa trebuie să gândească orice guvern și așa trebuie să se întâmple mereu. Dar pentru aceasta trebuie să nu mai ajungă în fruntea țării politicieni iresponsabili, plini de aroganță și lipsiți de empatie față de nevoile și problemele românilor.


Nu este normal să negociezi bunăstarea oamenilor, nu este normal să blochezi instituții – Guvern, ministere, Parlament, să nu respecți Legea fundamentală a țării sau deciziile Curții Constituționale.

Nu este normal să vorbești împotriva României în afara țării, să intervii peste treburile instituțiilor privind ordinea publică și să-i jignești pe români.

Pentru ca aceste lucruri să se schimbe luptăm eu și colegii mei. Pentru că am înțeles că oamenii vor un alt tip de președinte, un garant al traiului lor mai bun, un apărător al drepturilor lor, un om ca ei. Așa am ajuns la ideea lansării Pactului Național pentru Bunăstarea Românilor, prin care le-am cerut tuturor partidelor parlamentare să semneze exact ce își doreau oamenii cu care am vorbit: că nu se vor tăia pensii și salarii, ci dimpotrivă, le vom crește, așa cum prevede cadrul legal pe care l-am creat, că nu vor crește taxele asupra micilor companii și a tinerilor antreprenori.

Din păcate, ne-am lovit de refuzul partidelor de dreapta de a semna pactul propus, însoțit, bineînțeles, de tot soiul de pretexte și condiționări. Nici măcar președintele actual al României nu a putut privi acest demers al nostru în favoarea românilor, dincolo de interesul său electoral.

Dar speranța mea și a tuturor colegilor din PSD este că acest pact va găsi sprijinul oamenilor și, împreună, vom reuși să îl impunem clasei politice. Pentru că politicienii nu își vor putea permite să nesocotească la nesfârșit voința poporului.


Am dovedit că nu mi-e frică de muncă.

Mă voi asigura că Palatul Cotroceni și Administrația Prezidențială vor funcționa 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Văd instituția prezidențială ca pe o cameră de gardă, mereu deschisă pentru urgențele de care, din păcate, România nu duce lipsă. Voi aduce lângă mine o echipă de experți și de profesioniști, oameni care vor să lucreze din toată inima pentru România. Mă voi înconjura de oameni care luptă pentru dreptate, nu de oameni care-mi dau dreptate.

Voi fi un Președinte care refuză să trăiască într-o anexă a unui muzeu, izolat de lucrurile care se întâmplă dincolo de ziduri.

Voi deschide porțile pentru toate forțele politice constructive, pentru presă, pentru tineri talentați și capabili care vor să schimbe lumea, pentru oamenii de cultură care ne reprezintă, pentru proiectele și sesizările societății civile, pentru România care se deplasează cu metroul sau bicicleta, în baston sau în căruciorul cu rotile. Schimbarea pe care ne-o dorim toți trebuie să înceapă aici, pentru ca exemplul să fie preluat de către toate instituțiile statului român.